După ce cocoşul cel bătrîn a trîmbiţat ţanţoş în pragul coteţului s-au crăpat zorile, speriate parcă să nu fi dormit soarele prea mult după deal. S-a trezit moroconos un graur şi a dat glas lîngă scorbura mărului vechi din grădină. A zvîcnit rîndunica de sub streşină şi bărzoiul a înălţat ciocul clămpănind alene din cuibul din vecini.
Daaa. Ziua e senină şi probabil va fi cald. Potaia o fi crezînd la fel, pentru că îşi ia de pe acum măsuri anticaniculă şi se tăvăleşte cu nesaţ prin roua multă apărută ca prin farmec pe iarba de lîngă „vila” lui cîinească. Nu-i strică duşul naturist decît nesuferitul de motan, care trece în ciudă pe sub nasul lui miorlăind poruncitor, pentru că gospodina nu s-a grăbit azi să-i umple blidul cu laptele călduţ, abia muls. Şi găinile, care se apucă de cotcodăcit frenetic îndată ce au ieşit în curte, de parcă ar fi întrecere de cîntat. Sau de ouat, doar niciodată nu se ştie ce a fost întîi în lumea lor ciudată...Căţelul pufneşte şi slobozeşte şi el un lătrat de salut spre noua dimineaţă, ca să se ştie că dacă a avut decenţa să tacă pînă acum nu înseamnă că e mut şi nici că poate fi tratat cu indiferenţă de cei de prin curte, fie ei cu pene, cu blană ori cu ce or vrea.
Vacanţa la ţară a început cam zgomotos, nu-i aşa? Dar nu-i nimic, pentru că baia de aer curat şi de lumină dulce se poate face numai dimineaţă, aşa că merită să te extragi binişor din pat, de sub cerga ta călduţă şi cearşaful imaculat şi să observi că viaţa poate părea şi frumoasă. Desigur, dacă ai ochi să vezi şi altceva decît ecranul televizorului şi urechi de ascultat şi pentru natura voioasă. Şi ca să te trezeşti e bună şi o plimbare desculţ prin rouă. Nu doare şi nu sparge tălpile firul fragil de iarbă pe care ai călcat. Ţi-a zburat un fluture zănatec spre nas. Pe vremea cînd erai copil nu dădeai aşa din mîini să te aperi de el. Nu te-a mîncat. Şi dacă îţi mai aduci aminte ce ai citit prin cărţi la şcoală, fluturii nu înţeapă. Şi nici nu au mai mulţi microbi decît paharul din care bei berea în oraş la restaurant.
Îţi miroase ciudat fînul cosit ieri. E reavăn de rouă şi nu reuşeşti să compari cu nimic parfumul lui. O fi „fresh” sau „fructat”? Poţi să-i spui rustic, dacă ţii musai să-l clasifici. Dar să ştii că nici un producător de after shave nu-l poate reproduce exact. Ţi se pare poate mai greu să pricepi acum, orăşeanule, de ce să chinuie oamenii ăştia, prin arşiţă, să taie iarba atît de frumos înflorită, să o usuce şi să o înghesuie în pod. Poate pentru că încă n-ai cunoscut pe viu celălalt personaj, dumneaei, blajina vacă a gazdei. Care îi poate demonstra copilului tău uimit că laptele nu se fabrică la supermarket şi poate fi mai gustos şi mai sănătos cînd nu e ambalat în carton şi pasteurizat. Singurul ei defect este că trebuie să rumege şi la iarnă. Şi cum fînul nu se găseşte la supermarket, trebuie cosit şi adunat. Oricum, tu eşti în avantaj, pentru că în mica ta vacanţă rurală ai avut bafta să prinzi şi momentul cositului înmiresmat. Îţi aminteşte cumva de copilărie, de bunici, de dealuri pe care ai alergat atunci. Sau poate n-ai avut norocul acela, eşti prima oară la ţară şi te poţi considera mai cîştigat...
Observ că eziţi să îţi aprinzi ţigara. Nu ştiu, o fi pentru că nu ai scrumiera la îndemînă, pentru că încă nu a clocotit în spume cafeaua neagră sau doar pentru că undeva, în subconştientul tău poluat s-a trezit un mic ecologist care manifestă pentru aerul curat...Atît de curat şi de dens încît pare lichid şi nu te mai saturi să îl aduni în piept cu nesaţ. Ţi-a ieşit şi nevasta din cameră şi pentru prima oară după mult timp nu te mai aştepţi să te ia în răspăr din primele vorbe pentru că ai uitat cămaşa mototolită pe fotoliu ori uşa deschisă la dulap. O priveşti altfel. Ţi se pare ciudat de frumoasă, aproape ca la început, cum stă acolo, sub arcada de trandafiri din cerdac, cu vîntişorul lunecînd prin păr, cu ochi uimiţi de pacea din jur şi cu un zîmbet pe care îl credeai uitat. Ştiu că îţi vine subit să o ridici în braţe, ca odinioară, să o roteşti ca pe un fulg. De data asta te-ai abţinut, scorţos şi sobru, dar habar nu ai cum vor sparge carapacea ta convenţională următoarele dimineţi petrecute la ţară...
Acum îţi zăreşti gazda punînd în braţele puştiului tău un pisoi pufos cît un pumn, mieunător şi cu ochi albaştri imenşi. Asta nu! Te porneşti năvalnic să-i tuni femeii că nu eşti de acord ca băiatul să se atingă de animale, pentru că au purici şi microbi, şi că nimeni în afară de tine nu ia decizii în ce îl priveşte pe urmaşul tău. Dar îl vezi pe mărunţel rîzînd în hohote, cu o lumină de nedescris pe obrăjorii rumeniţi brusc de entuziasm, ţinînd gîjulia de mîţă la piept ca pe o comoară. Şi pe gazdă zîmbitoare în parg, chemîndu-vă pe toţi să gustaţi de dimineaţă lapte abia fiert, cu pîine coaptă în zori în casă, unt adevărat şi dulceaţă de cireşe amare. Şi cafeaua ta amară, care miroase astăzi înnebunitor. Asta pentru acum, ca să nu începeţi ziua pe inima goală, pentru că după ce vă întoarceţi din plimbarea prin împrejurimi vă aşteaptă mămăliguţa caldă şi scrobul din ouă adevărate, cu verdeaţă din grădină, costiţă abia tăiată din bucata cea mare din pod şi cîrnaţ pregătit şi afumat de nea Vasile special pentru voi. Parcă voiai să te cerţi cu cineva. Atunci de unde vine zîmbetul care te-a schimbat?
Aşa. Înseamnă că ai reuşit să te adaptezi la răsfăţ, deşi, de ce să nu recunoaştem, ai încercat eroic să rămîi stresatul de la oraş. Te dai bătut, te laşi pe spate lîngă măsuţa de afară, te întinzi zgomotos, exact aşa cum ştii bine că e nepoliticos să o faci şi începi să faci planuri pentru ziua de azi. Şi ce multe ar fi de făcut la ţară! Să zicem plimbarea aia prin crîng, de care pomenise coana gazdă, o „recoltare” de flori de cîmp, o porţie de plajă fără înghesuială, număratul norilor pe cer, o căutare de greieri pentru amicul Jan care e pescar, o vizită cu ăla mic la vecinul care ciopleşte în lemn, o urcare la stînă ca să vadă puştiul cum arată un cioban, un grătar care va ieşi incredibil de gustos la iarbă verde autentică, o bere răcorită în apă de izvor. Şi încă multe altele.
Ce ai ales? Eu nu mai ştiu. Dar poate ne povesteşti cînd te întorci un alt om, unul deplin fericit, din vacanţa la ţară! (IT)
Daaa. Ziua e senină şi probabil va fi cald. Potaia o fi crezînd la fel, pentru că îşi ia de pe acum măsuri anticaniculă şi se tăvăleşte cu nesaţ prin roua multă apărută ca prin farmec pe iarba de lîngă „vila” lui cîinească. Nu-i strică duşul naturist decît nesuferitul de motan, care trece în ciudă pe sub nasul lui miorlăind poruncitor, pentru că gospodina nu s-a grăbit azi să-i umple blidul cu laptele călduţ, abia muls. Şi găinile, care se apucă de cotcodăcit frenetic îndată ce au ieşit în curte, de parcă ar fi întrecere de cîntat. Sau de ouat, doar niciodată nu se ştie ce a fost întîi în lumea lor ciudată...Căţelul pufneşte şi slobozeşte şi el un lătrat de salut spre noua dimineaţă, ca să se ştie că dacă a avut decenţa să tacă pînă acum nu înseamnă că e mut şi nici că poate fi tratat cu indiferenţă de cei de prin curte, fie ei cu pene, cu blană ori cu ce or vrea.
Vacanţa la ţară a început cam zgomotos, nu-i aşa? Dar nu-i nimic, pentru că baia de aer curat şi de lumină dulce se poate face numai dimineaţă, aşa că merită să te extragi binişor din pat, de sub cerga ta călduţă şi cearşaful imaculat şi să observi că viaţa poate părea şi frumoasă. Desigur, dacă ai ochi să vezi şi altceva decît ecranul televizorului şi urechi de ascultat şi pentru natura voioasă. Şi ca să te trezeşti e bună şi o plimbare desculţ prin rouă. Nu doare şi nu sparge tălpile firul fragil de iarbă pe care ai călcat. Ţi-a zburat un fluture zănatec spre nas. Pe vremea cînd erai copil nu dădeai aşa din mîini să te aperi de el. Nu te-a mîncat. Şi dacă îţi mai aduci aminte ce ai citit prin cărţi la şcoală, fluturii nu înţeapă. Şi nici nu au mai mulţi microbi decît paharul din care bei berea în oraş la restaurant.
Îţi miroase ciudat fînul cosit ieri. E reavăn de rouă şi nu reuşeşti să compari cu nimic parfumul lui. O fi „fresh” sau „fructat”? Poţi să-i spui rustic, dacă ţii musai să-l clasifici. Dar să ştii că nici un producător de after shave nu-l poate reproduce exact. Ţi se pare poate mai greu să pricepi acum, orăşeanule, de ce să chinuie oamenii ăştia, prin arşiţă, să taie iarba atît de frumos înflorită, să o usuce şi să o înghesuie în pod. Poate pentru că încă n-ai cunoscut pe viu celălalt personaj, dumneaei, blajina vacă a gazdei. Care îi poate demonstra copilului tău uimit că laptele nu se fabrică la supermarket şi poate fi mai gustos şi mai sănătos cînd nu e ambalat în carton şi pasteurizat. Singurul ei defect este că trebuie să rumege şi la iarnă. Şi cum fînul nu se găseşte la supermarket, trebuie cosit şi adunat. Oricum, tu eşti în avantaj, pentru că în mica ta vacanţă rurală ai avut bafta să prinzi şi momentul cositului înmiresmat. Îţi aminteşte cumva de copilărie, de bunici, de dealuri pe care ai alergat atunci. Sau poate n-ai avut norocul acela, eşti prima oară la ţară şi te poţi considera mai cîştigat...
Observ că eziţi să îţi aprinzi ţigara. Nu ştiu, o fi pentru că nu ai scrumiera la îndemînă, pentru că încă nu a clocotit în spume cafeaua neagră sau doar pentru că undeva, în subconştientul tău poluat s-a trezit un mic ecologist care manifestă pentru aerul curat...Atît de curat şi de dens încît pare lichid şi nu te mai saturi să îl aduni în piept cu nesaţ. Ţi-a ieşit şi nevasta din cameră şi pentru prima oară după mult timp nu te mai aştepţi să te ia în răspăr din primele vorbe pentru că ai uitat cămaşa mototolită pe fotoliu ori uşa deschisă la dulap. O priveşti altfel. Ţi se pare ciudat de frumoasă, aproape ca la început, cum stă acolo, sub arcada de trandafiri din cerdac, cu vîntişorul lunecînd prin păr, cu ochi uimiţi de pacea din jur şi cu un zîmbet pe care îl credeai uitat. Ştiu că îţi vine subit să o ridici în braţe, ca odinioară, să o roteşti ca pe un fulg. De data asta te-ai abţinut, scorţos şi sobru, dar habar nu ai cum vor sparge carapacea ta convenţională următoarele dimineţi petrecute la ţară...
Acum îţi zăreşti gazda punînd în braţele puştiului tău un pisoi pufos cît un pumn, mieunător şi cu ochi albaştri imenşi. Asta nu! Te porneşti năvalnic să-i tuni femeii că nu eşti de acord ca băiatul să se atingă de animale, pentru că au purici şi microbi, şi că nimeni în afară de tine nu ia decizii în ce îl priveşte pe urmaşul tău. Dar îl vezi pe mărunţel rîzînd în hohote, cu o lumină de nedescris pe obrăjorii rumeniţi brusc de entuziasm, ţinînd gîjulia de mîţă la piept ca pe o comoară. Şi pe gazdă zîmbitoare în parg, chemîndu-vă pe toţi să gustaţi de dimineaţă lapte abia fiert, cu pîine coaptă în zori în casă, unt adevărat şi dulceaţă de cireşe amare. Şi cafeaua ta amară, care miroase astăzi înnebunitor. Asta pentru acum, ca să nu începeţi ziua pe inima goală, pentru că după ce vă întoarceţi din plimbarea prin împrejurimi vă aşteaptă mămăliguţa caldă şi scrobul din ouă adevărate, cu verdeaţă din grădină, costiţă abia tăiată din bucata cea mare din pod şi cîrnaţ pregătit şi afumat de nea Vasile special pentru voi. Parcă voiai să te cerţi cu cineva. Atunci de unde vine zîmbetul care te-a schimbat?
Aşa. Înseamnă că ai reuşit să te adaptezi la răsfăţ, deşi, de ce să nu recunoaştem, ai încercat eroic să rămîi stresatul de la oraş. Te dai bătut, te laşi pe spate lîngă măsuţa de afară, te întinzi zgomotos, exact aşa cum ştii bine că e nepoliticos să o faci şi începi să faci planuri pentru ziua de azi. Şi ce multe ar fi de făcut la ţară! Să zicem plimbarea aia prin crîng, de care pomenise coana gazdă, o „recoltare” de flori de cîmp, o porţie de plajă fără înghesuială, număratul norilor pe cer, o căutare de greieri pentru amicul Jan care e pescar, o vizită cu ăla mic la vecinul care ciopleşte în lemn, o urcare la stînă ca să vadă puştiul cum arată un cioban, un grătar care va ieşi incredibil de gustos la iarbă verde autentică, o bere răcorită în apă de izvor. Şi încă multe altele.
Ce ai ales? Eu nu mai ştiu. Dar poate ne povesteşti cînd te întorci un alt om, unul deplin fericit, din vacanţa la ţară! (IT)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu